Loading... Please wait...

Categorii

Seminte Tomate


Sorteaza dupa:

Seminte Tomate

Tomatele (Solanum Lycopersicon) provin din America Centrala si de Sud, Peru si Ecuador. In Mexic au fost folosite inca din anul 200 i.Hr.
Specia de origine este Lycopersicon esculentum, varietatea cerasiforme. Originea tomatelor este din jurul localitatilor Vera Cruz si Pueblo. Pentru prima oara au fost semnalate de catre Cristofor Columb inca din anul 1498. In anul 1557, Matthiola le numeşte „Pomme d’amour”, iar numele propriu-zis de tomate vine de la azteci, respectiv „tomatel” (Nissen, 1993). 
In aceeasi perioada tomatele au ajuns in China si Japonia. Cultura tomatelor a avut o extindere mai mare abia in perioada primului si a celui de al doilea razboi mondial ocupand in prezent locul I in cultura legumelor pe plan mondial.
In Europa, tomatele au fost cultivate in Spania si Portugalia incepand cu secolul al XVI-lea. Pana la sfarsitul secolului XIX si inceputul secolului XX cultura tomatelor s-a extins pe intreg mapamondul in zonele cu conditii pedoclimatice favorabile.
Cultura comerciala a inceput in Franţa, in 1880, apoi in Germania, 1914, si in Belgia, in 1904. De atunci cultura tomatelor a cunoscut o extindere fara precedent astfel incat in 2004 se cultivau circa 4.123.000 ha iar productia obtinuta era de aproape 88.621.000 t (Anuarul FAO, 2005).
Odata cu aparitia culturilor fortate (sere incalzite), tomatele au acoperit un areal mult mai mare, fiind prezente pana la latitudini ridicate in nordul si sudul extrem al celor doua zone temperate. Interesul deosebit pentru cultura si consumul de tomate sunt datorate in egala masura atat modului diversificat de consum agreat de consumatori cat si versatilitatii speciei care poate fi cultivata cu rezultate bune in cele mai diferite zone ecologice din lume.
In Romania, cultura tomatelor este semnalata din secolul XIX, cand se practica pe suprafete mici. Extinderea suprafetelor cultivate cu tomate in Romania este mentionata de la inceputul secolului X, concomitent cu sporirea populatiei urbane si cu cresterea demografica.
Plante bune premergatoare sunt: fasolea, cucurbitaceele, bulboasele, mazarea si unele radacinoase. Revenirea tomatelor pe aceeasi sola se face dupa 3-4 ani.



Tomatele (Solanum Lycopersicon) provin din America Centrală şi de Sud, Peru şi Ecuador. În Mexic au fost folosite încă din anul 200 î.Hr.

Specia de origine este Lycopersicon esculentum, varietatea cerasiforme. Originea tomatelor este din jurul localităţilor Vera Cruz şi Pueblo. Pentru prima oară au fost semnalate de către Cristofor Columb încă din anul 1498. În anul 1557 Matthiola le numeşte „Pomme d’amour” iar numele propriu-zis de tomate vine de la azteci, respectiv „tomatel” (Nissen, 1993).

În aceeaşi perioadă tomatele au ajuns în China şi Japonia. Cultura tomatelor a avut o extindere mai mare abia în perioada primului şi a celui de al doilea război mondial ocupând în prezent locul I în cultura legumelor pe plan mondial.

În Europa, tomatele au fost cultivate în Spania şi Portugalia începând cu secolul al XVI-lea. Până la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX cultura tomatelor s-a extins pe întreg mapamondul în zonele cu condiţii pedoclimatice favorabile.

Cultura comercială a început în Franţa în 1880 apoi în Germania 1914 şi în Belgia în 1904. De atunci cultura tomatelor a cunoscut o extindere fără precedent astfel încât în 2004 se cultivau circa 4.123.000 ha iar producţia obţinută era de aproape 88.621.000 t (Anuarul FAO, 2005).

Odată cu apariţia culturilor forţate (sere încălzite), tomatele au acoperit un areal mult mai mare, fiind prezente până la latitudini ridicate în nordul şi sudul extrem al celor două zone temperate. Interesul deosebit pentru cultura şi consumul de tomate sunt datorate în egală măsură atât modului diversificat de consum agreat de consumatori cât şi versatilităţii speciei care poate fi cultivată cu rezultate bune în cele mai diferite zone ecologice din lume.

În Romania, cultura tomatelor este semnalată din secolul XIX, când se practica pe suprafeţe mici. Extinderea suprafeţelor cultivate cu tomate în România este menţionată de la începutul secolului X, concomitent cu sporirea populaţiei urbane şi cu creşterea demografică.

Tomatele (Solanum Lycopersicon) provin din America Centrală şi de Sud, Peru şi Ecuador. În Mexic au fost folosite încă din anul 200 î.Hr.
Specia de origine este Lycopersicon esculentum, varietatea cerasiforme. Originea tomatelor este din jurul localităţilor Vera Cruz şi Pueblo. Pentru prima oară au fost semnalate de către Cristofor Columb încă din anul 1498. În anul 1557 Matthiola le numeşte „Pomme d’amour” iar numele propriu-zis de tomate vine de la azteci, respectiv „tomatel” (Nissen, 1993). 
În aceeaşi perioadă tomatele au ajuns în China şi Japonia. Cultura tomatelor a avut o extindere mai mare abia în perioada primului şi a celui de al doilea război mondial ocupând în prezent locul I în cultura legumelor pe plan mondial.
În Europa, tomatele au fost cultivate în Spania şi Portugalia începând cu secolul al XVI-lea. Până la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX cultura tomatelor s-a extins pe întreg mapamondul în zonele cu condiţii pedoclimatice favorabile.
Cultura comercială a început în Franţa în 1880 apoi în Germania 1914 şi în Belgia în 1904. De atunci cultura tomatelor a cunoscut o extindere fără precedent astfel încât în 2004 se cultivau circa 4.123.000 ha iar producţia obţinută era de aproape 88.621.000 t (Anuarul FAO, 2005).
Odată cu apariţia culturilor forţate (sere încălzite), tomatele au acoperit un areal mult mai mare, fiind prezente până la latitudini ridicate în nordul şi sudul extrem al celor două zone temperate. Interesul deosebit pentru cultura şi consumul de tomate sunt datorate în egală măsură atât modului diversificat de consum agreat de consumatori cât şi versatilităţii speciei care poate fi cultivată cu rezultate bune în cele mai diferite zone ecologice din lume.
În Romania, cultura tomatelor este semnalată din secolul XIX, când se practica pe suprafeţe mici. Extinderea suprafeţelor cultivate cu tomate în România este menţionată de la începutul secolului X, concomitent cu sporirea populaţiei urbane şi cu creşterea demografică.