Loading... Please wait...

Categorii

Bulbi Bujori (Paeonia)


Sorteaza dupa:

Bulbi Bujori (Paeonia)

Bulbii de bujori sunt rezistenti si nu necesita protectie peste iarna, acestia putand fi lasati in pamant.
Printre bulbii nostri de bujor (Paeonia) putem aminti: bulbi bujor Coral Sunset, bulbi bujor Gay Paree, bulbi bujor Madame Gaudichau, bulbi bujor Primavera, bulbi bujor Sarah Bernhardt, bulbi bujor Top Brass.

Istoria bujorului

Foarte putine plante de gradina au o istorie asa de lunga precum cea a bujorului, care a fost folosit pentru prima oara in China acum peste 4000ani. In China sunt sute de soiuri distincte, pe cand, in Europa, poti gasi doar cateva zeci.
Intrucat bujorul era foarte apreciat pentru calitatile sale de planta medicinala.
Numele de bujor (Paeonia) se trage de la doctorul zeilor din mitologia greaca, Paian, care l-a vindecat pe Hades, zeul lumii de dincolo, care a fost ranit de Hercule.
Bujorul este mentionat de multe ori in ierbarele medicinale din Roma Antica si Grecia Antica.
Calugarii Benedictini au introdus bujorul in gradinile manastirilor situate la nord de Muntii Alpi incepand cu secolul al V-lea, in timpul Europei Medievale. De aici capata si numele de trandafir benedictin.
Din gradinile manastirilor ajunge, incet incet, si in gradinile oamenilor de rand.
Una din cele mai vechi si mai frumoase reprezentari artistice ale unui bujor din Europa este pictura “Maria im Rosenhag” de Schongauer.
In detalii se observa o floare de bujor deschisa cu frunz de trandafir si bujor.
In simbolistica crestina, floarea de bujor reprezinta bogatie, frumusete feminina, voluptate si putere de vindecare.
Multe reprezentari artistice ale bujorului din era Medievala descriau capsulele cu seminte ale bujorului si nu floarea in sine pentru ca aceste seminte aveau valoare medicinala.
Doctorii acelor vremuri recomandau bujorii pentru vindecarea pietrelor la rinichi, dureri stomacale, diaree, durerile facerii, cosmaruri, epilepsie si pentru “vindecarea celor lunatici”, adica nebuni.
De la bujor erau folosite semintele si radacinile. Recoltarea lor din salbaticie prezenta pericole, dupa cum descrie un adunator de ierburi medicinale, si anume cand scoti radacini de bujor trebuie sa fii atent sa nu fii vazut de ciocanitori ca acestea iti vor scoate ochii.
La sfarsitul erei Medievale apare si varietatea dubla de bujor, adica cu mai multe petale in floare si de dimensiuni mai mari.

In secolul XIX erau deja multe varietati de bujori dar si multe picturi cu bujor. Cele mai importante apartin lui Monet, Renoir, Fontin-Latour, Gauguin, Bazille si Delacroix.

Raspandire

Bujorii cresc in toata emisfera nordica. Bujorii salbatici se gasesc in N-V Africii, Spania, Franta, Grecia, Zona Balcanica si Romania, Caucaz, Asia Centrala si Japonia. Chiar si in America de Nord, in state precum Oregon, Idaho si California pot fi gsiti bujori ce aproape se incadreaza in categoria de planta fosila.
Bujori arbori salbatici nu se gaseau decat in China.

Toate speciile de bujori pot fi impartite in 2 categorii, bujori erbacei si bujori arboricoli.
Bujorii erbacei sunt cei mai comuni si care se retrag in sol pe timpul iernii si primavara vor inmugurii din nou.
Bujorii arboricoli sunt bujorii care dezvolta o structura lemnoasa si se comporta ca tufe inalte, 1,5-3m.
Ambele tipuri de bujori traiesc mai multi ani si pot crea tufe impresionante.

Bujorul arboricol este planta nationala a Chinei. Regiunile cele mai renumite in cultivarea bujorilor sunt Louyang, Beijing, Shanghai si Haze.

Necesitatile bujorilor

Bujorii au nevoie de 6 ore de soare pe zi pentru a inflori bogat. Nu plantati prea adanc bulbii de bujor (radacinile), pentru ca mugurii prezenti pe radacina nu trebuie sa fie la o adancime mai mare de 3 cm.